În ultima vreme, cazul Bodnariu a împărțit România în trei tabere. Într-o parte sunt cei convinși că s-a comis un abuz și care se întreabă de ce Protecția Copilului Norvegia (Barnevernet) nu confiscă și puradeii țigăncilor care cerșesc prin Oslo sau copiii musulmancelor care vin la grădi cu burkha pe față. Într-o altă parte sunt cei ”corecți politic” – cei care fie se laudă că nu și-au bătut niciodată copiii (din simplul motiv că i-a crescut bona), fie n-au copii și nici nu vor avea prea curând, posibilitatea ca mânuța lor dreaptă să rămână gravidă fiind infimă. În fine, mai există și o a treia categorie – oamenii pe care acest subiect nu-i interesează absolut deloc, e vorba despre autoritățile statului, de la ministru de Externe până la președintele aflat într-o veșnică vacanță.
Pentru toți aceștia avem o veste: în Norvegia, nu trebuie să-ți crești copiii ca-n Vaslui ca să ți-i ia statul. O profesoară universitară din Oslo a făcut o cercetare asupra motivelor invocate de Barnevernet atunci când desparte familii în cel mai romantic stil nazist și a remarcat, între altele, următoarele situații în care în minunata țară scandinavă poți rămâne fără copii:
*Dacă tata nu are loc de muncă, deci nu poate întreține familia. Există, ce-i drept, posibilitatea ca mama să fie directoare de bancă sau Angela Merkel, dar, dacă tăticul nu muncește, adio, tată, îi vor zice copiii. Ceea ce înseamnă, automat, că absolut toți puradeii de etnie romă pe străzile norvegiene ar trebui confiscați. Doar că ei nu sunt blonzi cu ochi albaștri, așa că nicio familie cumsecade de gay scandinavi nu i-ar dori.
*Dacă mama a folosit prea mult săpun când spală copilul. Aici, romii de mai sus pot răsufla ușurați, nu e cazul lor. Cum Barnevernet nu precizează însă cotele de săpun standard, cel mai mai bine ar fi să vă spălați copiii fără săpun, de ce să vă riscați aiurea?
* Tatăl s-a rănit la picior și nu poate urca pe scară, deci nu este capabil să șteargă geamurile. Acesta este un motiv absolut întemeiat. Dacă tatăl nu poate șterge geamurile, copilul n-are cum să se mai uite pe geam, care este murdar, deci se plictisește, deci dă în depresie, deci se-apucă de alte alea. Mai bine să fie luat de la părinți, iar tatăl rănit la picior să fie eutanasiat, ca să nu se mai chinuie, săracul.
*Casa nu are toaletă în interior, ci doar afară. Un caz rarisim în Norvegia – probabil e vorba de o familie de români care n-a vrut să renunțe la tradiții. Dacă măsura ar fi aplicată și în România, iar copiii confiscați acestor familii ar fi încredințați norvegienilor, ar trebui să se mai nască vreo zece milioane de norvegieni, ca să-i poată crește pe toți.
*Mama i-a permis bunicii să ducă copiii la doctor, ceea ce înseamnă că a pus interesele ei mai presus de ale copiilor. Într-adevăr, e nepermis așa ceva. Probabil că mama, fiind workaholică, toată ziua nu făcea decât să-și vadă interesul, adică să spele, să calce rufe, să gătească, să deretice, să bată covoare, să meargă la piață, să repare prize prin casă, să tundă iarba, să vopsească gardul, să repare mașina și alte asemenea hobby-uri care o făceau să-și neglijeze copiii.
*Copilul le zâmbește străinilor pe stradă, iar asta înseamnă că nu e atașat de mamă. Caz flagrant în care se impune confiscarea. Părinții nu-și vor mai vedea copiii decât după ce vor dovedi Barnevernet că-i pot învăța să scuipe străinii pe stradă, să le arate degetul mijlociu și, eventual, să le zică de la obraz: ”Mergeți înapoi în junglă, emigranți împuțiți!”
*Mama are un handicap fizic și nu poate folosi un picior, deci nu se poate juca cu copiii, iar iarna nu poate merge cu ei la schi. În asemenea cazuri, Barnevernet ar putea propune, pe lângă confiscarea copiilor, și amputarea piciorului mamei, măcar să știe o treabă. În schimb, copiii vor fi încredințați unui fermecător cuplu de lesbiene, ambele campioane mondiale la schi fond.
* Părinții s-au plâns că cel mic este agresat la școală, iar conducerea instituției nu a făcut nimic pentru a împiedica aceste incidente. Din acest punct s-a considerat că părinții nu sunt capabili să coopereze cu conducerea școlii. Normal că părinții sunt vinovați, doar nu vreți să fie de vină directorul! În loc să vină la școală și să le dea zilnic bătăușilor sandvișuri, napolitane, sucuri și, la nevoie, țigări, părinții n-au dorit deloc să coopereze, așa că vor rămâne fără copii, care vor fi internați în orfelinate, să vadă și ei, cu adevărat, ce-i aia agresiune!
*Acasă se consumă alcool. Inspectorii Barnevernet l-au observat pe bunicul copiilor consumând o bere în timp ce se uita la meci. Ca să nu riscați confiscarea copiilor, ar fi bine să beți doar apă fără nitrați și sucuri eco atunci când vă uitați la meci în Norvegia.
*Copilului îi este sete și bea prea multă apă, deci este vina mamei pentru că acasă promovează obiceiuri alimentare nesănătoase. E clar că avem de-a face cu o mamă denaturată. Spre a nu avea probleme cu Protecția Copilului, încercați să-i dați copilului hering sărat și afumat, după care nu-i mai dați apă deloc vreo două zile. Nu de alta, dar poți să știi când apare vreun inspector și-l vede bând?
*Părinții mamei au murit prea devreme. Absolut logic, se impune confiscarea copilului în asemenea cazuri, pentru că e clar că, neavând părinți să o ajute, mama nu se va putea ocupa de copil așa cum cer legile norvegiene. Copilul va fi încredințat unor părinți tineri, capabili, care vor aduce acte că au și stră-străbunici în viață. Așa că, dacă doriți să emigrați în Norvegia și aveți copii mici, rugați-vă frumos părinții să nu vă facă figura și să moară în următorii 10-15 ani.
