România e recunoscută la nivel mondial pentru Transfăgărășanul ei, pentru cele mai mari viteze la internet și mai nou pentru intenția de a bate recordul la organizarea celui mai mare curs de resuscitare din lume, cu minim 11.900 de participanți. Dar dincolo de toate acestea, țara noastră poate înregistra și destule recorduri negative. Printre ele se numără și cel al medicului din Caraș-Severin, filmat cu mâța în sac de către procurori, în timp ce lua 10 șpăgi pe minut.
Astfel, Sebastian Telbiș, medic-șef al Serviciului de Evaluări Medicale din cadrul Casei de Pensii Caraș-Severin lua zilnic mită în valoare de circa 1.000 de euro pentru a da decizii de pensionare pe nașpa. Pe lângă tendința spre ipohondrie a românilor alimentată la foc continuu de către zecile de reclame la medicamente care apar la TeVeu, doftorul-șef a contribuit și el la crearea unor bolnavi închipuiți pe care i-a pensionat pe motive medicale.
Ia uitați cum se dădea rotund medicul în fața unei asistente: “Auzi. Ăştia să se bucure cât mai sunt eu aici”. Ori cum îi explica cât de rapid e el în “soluționarea” dosarelor din ziua respectivă: “15 minute la ăștia”. Acest veritabil păsăroi Road Runner a crezut că nu va fi prins niciodată de coiotul înfometat al procuraturii române. Procedura era următoarea: așa-zișii pacienți intrau în cabinetul său pentru câteva secunde, lăsau șpăguța pe masă, luau documentele și apoi își vedeau de drum. Cam în două minute intrau câte șapte persoane, iar deciziile de pensionare fulger se parafau în numai 10 secunde. Teancurile de plicuri cu euroi ședeau bine mersi în biroul doctorașului pe care am putea îndrăzni să-l poreclim “Îmbolnăvitorul de la Casa Express”.
În plus, pe lângă flagrantul pregătit de procurori, la perchezițiile efectuate, organele de ordine au dat peste o mini comoară. Hârtiile descoperite în casa arată că doctorașul pusese la salteaua bancară din Austria peste 100 de mii de euro și cecuri de încă 200 de mii euro, sume confiscate de către anchetatori. Motiv pentru care medicul “Șpagă Iute” a primit o condamnare definitivă la trei ani de închisoare. În altă ordine de idei, cei de la Guiness Book încă nu s-au pronunțat cu privire la înregistrarea acestui record.
Cazul acesta este a suta mia dovadă că sistemul de sănătate românesc mustește de corupție, de hotărâri defectuoase ale Executivului și de legislație făcută de parlamentari habarniști, toate venite să-l omoare încet dar sigur. În toți acești aproximativ 27 de ani de la Revoluție, în toate guvernele, indiferent de culoare lor politică sau mai nou de tehnocrația lor, ministerele Sănătății și cel al Educației au fost Cenușărele României. Banii alocați au fost utilizați fără cap și mai mereu au fost păpați de băieți deștepți care în cârdășie cu unele companii farmaceutice au sifonat sume uriașe prin off-shore-uri în țări cu paradisuri fiscale. Cel mai recent scandal e cel cu Hexi Pharma, unde flăcăul acela Condrea, împreună cu “bunul samaritean” Sorin Oprescu au delapidat sănătatea, oferindu-ne la schimb apă chioară.
De mai bine de două decenii sistemul de sănătate a primit lovituri din partea clasei politice și a unor șmenari de afaceri, pardon business men, mai ceva ca la un raid aerian. De ce recurg medicii români la mită, cu toate că nu e în primul rând etic, darămite legal? Pentru că au salarii de mizerie, pentru că își practică meseria în spitale insalubre dezinfectate cu soluții diluate aproape până la evaporare, pentru că personalul e redus comparativ cu volumul de muncă, pentru că aprovizionarea unităților medicale este precară, pentru că achizițiile de aparatură sau modernizarea acesteia sunt exorbitante și nefuncționale (cazul clinicii pentru arși Floreasca), etc.
Și pentru a pune cireașa pe tort sau mai degrabă bomboana pe colivă, statul roman se gândește să facă obligatorie pentru toată lumea contribuția la sănătate, inclusiv pentru persoanele fără venituri. Poate că o astfel de decizie ar fi acceptabilă în situația în care sănătatea în România ar ajunge măcar la degetul cel mic al altor țări europene sau dacă acei 5.5% virați de români statului ar fi folosiți în mod real în beneficiul lor. Totuși, dincolo de toate acestea, speranța moare ultima, fiindcă românul trăiește cu impresia că în cele din urmă va păși și el ca tot omul în secolul 21.
