HomeSocialUrsul păcălit de vulpe și SRS-ul păcălit de tribunal

Ursul păcălit de vulpe și SRS-ul păcălit de tribunal

Ipocrizia și prefăcătoria sunt mereu la modă. La fel au fost și acum 10 ani, la fel sunt și în prezent și la fel vor fi și în viitor, mai ales în cazul lui Sorin Roșca Stănescu, copilul nelegitim al unei valize cu bani, luați pe nimic din nimic. Un copil ce-și păstrează nevinovăția, atât pe hârtie, cât și la Pușcalău în emisiune, la fel de conservator ca și poporul japonez când vine vorba de cutremure. De altfel, el chiar nu e vinovat. A furat și el, da a furat, dar nu atât de mult ca ceilalți domiciliați în scandalul Rompetrol care, din 2004 până-n prezent, par să fi încremenit ca Babele cu conturile bancare în mână, de zici că sunt morți, nu alta. Mă rog, în afară de cazul lui Patriciu, care chiar e mort.

Și azi a fost condamnat la închisoare, alături de un fost ministru. A fost luat pe sus de moda anului 2014, în care se poartă podoabe de metal în jurul mâinilor, și a ajuns în fața judecătorului, fără bani, în dungi negre și albe și semănând cu o zebră fără demnitate, care încalcă dinadins regulile morale. Fără chef, fără timp și neavând nici timbrul vocal care să-i permită să urle împotriva justiției, deputatul Roșca a riscat și, ca orice infractor mărunt, a căzut în hăul propriei pungi cu mălai.

Numai că întrebarea care se pune în legătură cu cazul Stănescu, nu este nici de ce a intrat la răcoare, nici de ce a ales accesoriile de fier la încheieturi și nici de ce și-a încălcat, de bună voie și nesilit de nimeni, principiile habotnice legate de pușcărie. Nu. Dilema este de ce a furat. De ce, împreună cu o suită de popi, dame și valeți de diferite forme și culori politice, a penetrat buzunarul statului, știind că jokerul Justiției îi va prinde, mai devreme sau mai târziu. Întrebare ce vine ca un răspuns la o altă nelămurire: Roșca, tu știi să furi?

Dar hai să ignorăm pentru un moment această dilemă existențială. Să privim din punctul lui de vedere. Intrăm la pușcărie fără bani și cu demnitatea pătată de propriul nostru sânge. Luăm 2 ani cu executare, 2 ani în care putem să ne șlefuim mișcarea dejtelor și cromatica cifrelor de peste 7 cifre. Și așteptăm. Nu avem nimic de pierdut, nimic nu ne așteaptă, poate doar o soție în prag de divorț și lichidări de stoc în materie de ilegalități. Trec ăia doi ani, soția moare, noi scriem o carte, ne îmbolnăvim de hepatită și diabet, ieșim la lumină, nebărbieriți și cu o gravă durere la portofel, care răsună ca și acordurile unei chitări electrice dezacordate. Iar atunci furăm. Și, peste încă 10 ani, suntem din nou aduși în fața judecătorului. Aduși în sicriu, cu o colivă deasupra și o ceată de băieți plătiți să-ți cânte-n strună imediat după ce-ai dat colțul.

Și de-asta Roșca Stănescu a rămas astăzi impasibil la auzirea rezultatului final. Fiindcă el nu are nimic de pierdut. E doar o afacere din care iese în câștig, completându-și portofoliul cu încă un maldăr de numere de telefon și relații, pe care le-ar putea folosi și refolosi atunci când fură, din nou și din nou, asemeni unei uzine de reciclat bidoane de apă plată. Pentru că, oricâte zvonuri ar circula în lumea interlopă, Roșca Stănescu nu e prost. E șmecher, e urât și lacom, dar nu e prost. Fiindcă știe să profite de ocazii. Fiindcă, oricâte șanse i s-ar oferi, el le va alege pe cele mai bune. Chit că are de suferit reciproca propriilor acțiuni.

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare