În zilele în care o parte a scenei politice din România pleacă mai degrabă urechea la Vocea Rusiei (cum să nu asculți ce zice taica Putin, nu-i așa, domnule Marga?), vocea rușilor este dată la un volum din ce în ce mai mic de alianța dintre trimisul și mesagerul lui Dumnezeu pe pământ, președintele Vladimir și Patriarhul Kirill.
Probabil că cei mai mulți dintre voi știu de scandalul Pussy Riot, dar niciodată nu e rău să ne reamintim asemenea lucruri. Așadar, prin februarie, patru dintre membrele trupei de punk Pussy Riot au intrat în catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova, unde i-au cântat Fecioarei Maria o rugăciune să le scape de Putin. Ulterior, trei dintre acestea au fost prinse și acuzate de huliganism. Să presupunem că, într-o țară normală, acțiunea lor ar putea fi catalogată drept ultraj contra bunelor moravuri, iar pedeapsa lor ar fi constat în mai multe ore de muncă în folosul comunității plus o amendă babană. Ei, acesta nu este și cazul Rusiei. Deși au scăpat de pedeapsa maximă, de 7 ani de pârnaie, tot au luat 2 ani, judecătorul acuzându-le că au subminat ordinea socială și că au arătat o lipsă totală de respect faţă de credincioși.
O asemenea atitudine a statului față de libertatea de exprimare devine deja un fapt din ce în ce mai banal în Rusia contemporană. Bine, nu că vreodată ar fi fost foarte diferit. Dar este aberant totuși ca, în anul 2012, să existe o lege, în Sankt Petersburg, care să sancționeze „propaganda” în favoarea comunității LGBT, unde propaganda poate însemna ce vrea mușchiul milițianului sau judecătorului. Ca să nu mai zic de faptul că, probabil, în Maica Rusia animalele de companie au mai multe drepturi decât homosexualii sau lesbienele.
Ce-mi rămâne în cap din toată această poveste tristă este următorul aspect: atunci când Adrian Năstase își va ispăși cei doi ani de cantonament, trei tinere din Rusia vor fi în continuare la răcoare pentru simplul motiv că și-au exercitat dreptul la liberă exprimare.
