Colectiv

În România, câinii democrației latră, caravana petrece la Bamboo

Dacă mai țineți minte, după tragedia de la Colectiv autoritățile, prinse, ca de obicei, cu chiloții în vine, au fost cuprinse de un zel patriotic demn de Bumbești-Livezeni, declanșând controale peste controale, dând amenzi peste amenzi, închizând cluburi și promițând, la unison, că așa n-o să se mai întâmple. A trecut doar un an și un alt club mare din București a fost mistuit de flăcări.

Un popor de oi naște un guvern de lupi, dar unul de boi naște monștri

Spre deosebire de găinarii mărunți, care dau lovitura și te lasă cu pereții goi când nu ești acasă, hoții cei mari, gen Ponta și Dragnea, te fac la buzunare când nu sunt ei acasă. Dacă vă mai amintiți, în decembrie 2013, Viorel Ex-Dottorel pleca taman în Africa de Sud, să facă pe bocitoarea la sicriul lui Mandela, în vreme ce în țară ciracii lui sfârtecau Codul Penal. Acum, în ianuarie 2017, Dorel Găurel Dragnea pleacă din țară cu premierul Slugăreanu cu tot, la inaugurarea lui Donald Trump, lăsându-și complicii și tăinuitorii să dea ordonanță de urgență pentru scoaterea din pușcărie a corupților.

Anarhiștilor, ne vedem la vot!

Chemați prin telefon, pe la televiziuni, să-și dea cu părerea despre cazul Colectiv, ciracii lui Ponta, cu Ghiță-n frunte, s-au pornit să chițăie a jale, ca niște șobolani care aud în urechi nu scârțâitul macabru al corabiei care se scufundă, ci zăngănitul, și mai înfiorător, de cătușe. În timp ce la TVR inocentul Arafat dădea cu lavaliera de pământ fiindcă prezentatoarea îndrăznise să pună la îndoială ființa lui de esență divină, întrebându-l dacă nu se simte cumva și el de vină pentru tragedia întâmplată, la RTV și Antena 3 avea loc un priveghi în toată regula. Cu singura diferență că invitații nu ziceau ”Bogdaproste” acolo, la masă, ci după, la casierie. Un pâlc de indivizi, nelipsiți seară de seară de la programul de spălat pe creier, cu bule, al imbecililor din România, plângea mai ceva decât bocitoarele din tragedia antică.

Colectiv continuă. Criminalii sunt din nou pe liste și așteaptă să fie votați

S-a împlinit un an de când ne-au murit prietenii. S-a dus un an de disperare, așteptare, deznădejde, groază. S-a consumat momentul căderii guvernului Ponta și clipa când am crezut că am schimbat esențial România e de mult dusă. La un an de la Colectiv, am avut, din punct de vedere politic, o pauză de șase luni. Dar o pauză nu înseamnă vindecare. E ca și cum șase luni am fi fost pe morfină. Dar gata, din decembrie nu mai avem voie morfină, trebuie să revenim la realitate. Din decembrie ne va durea din nou, căci rănile în carne vie sunt tot acolo, nevindecate.

Nu lăsați criminalii să se întoarcă la locul faptei

Fără să-i treacă o clipă prin minte că s-ar putea face de tot rahatul, un fost secretar de stat din guvernul Ponta, rămas în funcție și sub guvernul tehnocrat, unde a tăcut mâlc până s-au prins tehnocrații că era sub acoperire, a postat, pe contul lui de Facebook o amintire legată de Colectiv. Fostul demnitar povestește că în noaptea fatidică l-a sunat, la miezul nopții, ministrul de atunci al Educației, Sorin Câmpeanu, tocmai din SUA ca să-l anunțe că e cod roșu la guvern. Ce a făcut nenea secretarul de stat? Păi ce să facă? A crezut că-i vreo glumiță de șantier, din alea cu care-i obișnuise Ponta, și s-a culcat la loc. Pentru ca o oră mai târziu să zbârnâie iar telefonul și cineva să-l anunțe că la Colectiv s-a petrecut o nenorocire și că într-adevăr e cod roșu la guvern. Săracul demnitar, cine naiba l-o fi pus să nu-și închidă telefonul, că poate dormea liniștit și-n ziua de azi?

În România, ca să faci revoluție, trebuie să dai mai întâi concert

Aseară, precum știți, a fost mare concert în Capitală. S-au adunat vreo 25.000 de oameni să asculte Queen, chit că formația asta fără Mercury e ca nunta fără lăutari și nechezolul fără năut. Teoretic, cei 25.000 de oameni au fost cam aceiași care l-au trimis astă toamnă pe Ponta acolo unde voia și mămica lui să-l trimită, dacă nu interzicea Ceașcă avorturile. Îi știm cine sunt: corporatiști, rockeri, hipsteri, băieți tineri, îmbrăcați dichisit, care când muncesc, muncesc, iar când se distrează, se distrează. Cu 25.000 de oameni poți, așadar, să faci multe lucruri bune. Să-i trimiți la un concert rock e doar ultimul dintre ele.

Victor Ponta, nici nu știi, cât de prost insiști să fii!

Deși copoii cu fler spun că doar criminalii se întorc la locul faptei, am constatat că lucrul acesta e valabil și pentru găinari. Și zicând găinari nu mă refer la garoiul care ți-a ciordit banii în mașina 123 – pe ăla sigur nu-l vei mai vedea curând pe acolo, fiindcă a fost promovat, cu serviciul, pe linia 300 sau, dacă are pile la șeful bandei, chiar pe 783, unde-s pasageri mai pulpănoși la portofel. Mă refer la plevuști de genul Victor Ponta, acest găinar fruntaș al politicii dâmbovițene, care a crezut că-i și el vreo marcă de blugi din simplul motiv că, la un moment dat al ilustrei sale cariere de mitoman, i-a ciufulit ouăle lui Năstase.

Dumnezeul lu’ Piedone suntem noi!

„La jigniri și înjurături sunteți primii. Vă pricepeți, ce să zic... Sunteți Dumnezeu să îl judecați? Nu aveți treabă acasă? Dacă a fost sau nu de vină, doar Dumnezeu este în măsură să decidă, nu voi, agramaților!” cam așa sună țipătul disperat al unei cucoane pe pagina de Facebook a domnului Cristian Popescu Piedone care, neajutorat și vulnerabil în fața puhoiului de injurii din partea unei bucăţi a electoratului care îl acuză de crimă, își duce mai departe, în liniște absolută, campania electorală pentru consiliul local.

Întoarcerea șobolanilor roșii

Nu s-a împlinit încă anul de când șobolanii roșii părăseau corabia în flăcări, după dezastrul ”Colectiv” și iată-i acum adunându-se iar ca să pună stăpânire pe ea. I-am crezut dispăruți pentru totdeauna din viețile noastre, dar se pare că nu doar pisicile, ci și șobolanii au nouă vieți și noi n-am reușit să le curmăm atunci decât una. Astăzi, șobolanii s-au întors, mai lacomi, mai flămânzi, mai nesățioși. Îi vedeți peste tot, chițăie în așteptare pe la televiziuni și pe Facebook, vorbind despre revenirea la hambarul guvernării. În față sunt mickey moușii, tăricenii și șoarecii de câmp din Teleorman, dar în spatele lor, în umbră, deși guzganul rozaliu Hrebenciuc s-a retras la vizuină, stă marele rozător cenușiu Iliescu, cel care ne-a ros tuturor atâția ani din viață.

Nu suntem Colectiv, suntem doar Galeria

Știința ne învață că orice creatură pe lumea asta are un instinct de conservare, care o îndeamnă să fugă din fața pericolului, atunci când întâlnește vreunul. Sălbăticiunile fug din calea focului, ciorile se îndepărtează când văd, în porumb, vreo sperietoare sau, mă rog, pe cineva în uniformă, microbii și nu numai ei o tulesc imediat ce dau de apă și săpun. Doar neamul nostru românesc pare să nu mai aibă niciun fel de instinct de conservare, de parcă i l-ar fi anihilat de tot o jumătate de veac de comunism de (ne)omenie, plus un sfert de veac de capitalism de cumetrie.

Prepaid Cioloș și balamaua reunsă democratic a UNPR

Partidul-balama UNPR are un viitor strălucit după plecarea lui Oprea și reținerea lui Onțanu. Cei despre care s-a spus mereu că sunt fantomele securității, colonei, generali, turnători, au rămas pe mâini bune. Și-au ales un nou far călăuzitor (339 de voturi din 370) în persoana deputatului Valeriu Steriu. Inginer, fiu de ștab comunist în comerțul exterior, secretar de stat pe vremea lui Năstase, colonel în rezervă, consilier al lui Băsescu, fost senator PSD, este acum președintele UNPR.

Trădare trădare! Ne-o tragem între noi

Nu cred că a mai rămas ceva de scris pe tema dezinfectanților diluați din spitale sau a operațiilor și dotărilor de la Floreasca, făcute după modelul comunist. Urmărind articolele și legând niște informații de pe la fețele locurilor, mi-am amintit de o poezie a lui Mircea Dinescu "Interviu".

România, țara lui Coldea și Condrea

Speriați de drobul de sare al invaziei islamiste, românii nu se mai dau dezlipiți de cârnați, fleici și alte porcării, sperând că, dacă le pute gura a mici cu muștar, alde Ahmed și frățiorii lui musulmani o să-i ocolească pe departe și n-o să mai dea aici cu bombardeaua. Ceea ce nu știu compatrioții noștri, dar ar trebui să știe, e că, până să să se detoneze în metrou, la Romană, teroriștii arabi cu cearșaful pe ei, ne aruncă în aer teroriștii români cu halatul pe ei.

Piedone o are mică. Dar voi?

Dacă onoarea s-ar măsura în centimetri, probabil că majoritatea politicienilor români ar trebui să se intereseze dacă nu există, cumva, vreo Viagra pentru ea, să le-o mai mărească, pentru că majoritatea o au milimetrică. Lider în domeniu ar fi, fără îndoială, domnul Cristian Ionescu Piedone, fostul primar al sectorului 4. După ce a avut o erecție lăudabilă în privința onoarei, imediat după drama de la Colectiv, când umbla în gură numai cu această calitate și se jura că-și bagă ce-are mai sfânt (probabil mațul gros) în ea de politică, încet-încet, lui Piedone a început să i se blegească onoarea. Și chiar să i se fâlfâie. De electorat. Ce dacă spunea, în noiembrie, ”Aici se încheie cariera mea politică. Mă retrag”? Între timp, s-a mai reconsiderat, și-o fi zis, probabil, că nu e chiar așa de vinovat pe cât chiar el se simțea la început și i-a venit iar ideea să candideze.

Cât cântărește nesimțirea lui Piedone?

Tupeul, iresponsabilitatea, replicile de autobază, mizeria morală și iuțeala cu care se ”întoarce portofelul pe dos” la nivel oratoric, dorința de parvenire rapidă și de îmbogățire cu viteza luminii, spectacolele ieftine regizate printre tarabe, câteva panseluțe aruncate ici-colo în văzul fraierilor, sunt amestecul perfect care îi îngăduie unui individ ca Piedone să revină în politică, anunțându-și din nou candidatura ca independent la Primăria Sectorului 4.