Copii

Și fără alocații, și fără copii!

Ieri, Ludovic Orban a spus clar și răspicat: „Nu! Nu mărim alocațiile, că nu avem banii ăștia!” În contextul în care ar fi o investiție de doar 7 miliarde de euro pentru viitorul țării, pe care îl reprezintă copiii! În schimb, pensiile vor crește, a zis Orban, însă nu a precizat și cu cât. Dar ele vor crește „cu siguranță”, a punctat Orban, pentru că nu-i așa, de la an la an, masa electorală a septuagenarilor a tot crescut vertiginos. Realitatea politică reflectă realitatea în care se află de-a dreptul societatea noastră: o lume tot mai bătrână pusă în mișcare de amăgirea unei pensii nici măcar mari, dar mai normale raportat la ,,normalul european”. O țară fără copii, e o țară fără viitor. Ei știu oare asta?

Pentru sănătatea copiilor, evitați dezbaterile electorale

Ultimele studii în domeniul Psihologiei arată că noile desene animate nu afectează atât de mult comportamentul copiilor, cât alte producții de televiziune.

Halloween la Gymboland: ateliere creative și activități distractive pentru prichindei

Pogo alături de fantomele prietenoase și vrăjitoarele drăguțe au dat startul petrecerilor de Halloween în locațiile Gymboland. Pe 31 octombrie, toți copiii au invitație specială la atelierele creative și activitățile groaaaaznic de grozave! E timpul pentru magie, e timpul să transformăm cele mai înfricoșătoare personaje în cele mai simpatice decorațiuni și accesorii!

Lăsați copiii să vină la miting și nu-i opriți, căci a lor va fi România de mâine!

Dacă ar fi știut Ceaușescu și cu Ceaușeasca, așa cum știu țațele care le-au luat locul, gen Dragnea și Firea, ce bună e, la casa tiranului, o autoritate pentru protecția copilului, ar fi trăit, poate, și azi și ar fi fost cântați non-stop de rapsozi pe Antena 3 și România TV. Un comunicat de la Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului (ANPC) ar fi fost suficient să potolească revolta tinerilor, căci să-l văd eu pe-ăla care și-ar mai fi lăsat adolescenții să iasă în stradă și să-i dea jos pe odioasa dictatură și sinistra lui soție!

Să ne ferească Dumnezeu de bunătatea românilor!

Ni s-a tot repetat la școală până la obidă că două dintre cele mai importante trăsături ale poporului român sunt bunătatea și ospitalitatea. Ni s-au tot băgat pe gât în ultimii ani mizerii ultranaționaliste și patriotarde de tipul "mândru că sunt român", s-au stors lacrimi cu forța pe soclulul Cumințeniei Pământului că, vezi doamne efortul financiar comun al românilor ar duce la unitate și recăpătarea încrederii într-o forță unică românească, ni s-au repetat minciuni cum că poporul român are un potențial uriaș de corectitudine, iubire, dreptate și civism. Ne-au urlat demenții pesediști și retardații ultranaționaliști din tribune că sursa tuturor relelor este globalizarea, acest concept drăcesc care pune în aplicare planurile marilor puteri de a controla România din umbră.

Zmeul e mai boss decât Făt-Frumos

În Epoca de Aur a basmului românesc, Făt-Frumos devenise idolul cosânzenelor adormite cu poveşti de prostit minorii. El era, evident, arătos (şi călare şi pe jos, puternic, sărac şi cinstit, cucerind fetele de împărați folosindu-se de un singur cal-putere. Vorbim de timpuri când gagicile învățau la pension, nu umblau fără pălărie în public şi roşeau când feții le aruncau ocheade. Vremuri de tot rahatul, adică, ți-era ruşine să scuipi o sămânță pe stradă şi să le pipăi dorsal pe sânziene.

Firei i-a fătat mintea și și-a luat postnatal

Abia intrase și ea în pâine ca-n brânză și-n copaci ca-n Carpații Orientali, că doamna Firea a și obosit. Păi de, că e os domnesc, sensibilos, dânsa - ca să mă exprim ca la ea, la Bacău, unde până și la rotulă, claviculă și alte organe cu ulă-n coadă tot ”dânsa” – nu e obișnuită cu munca grea. Fiindcă până acum, până să ne-o pună pensionarii primăriță, ce-a făcut Firea? A dat din gură, a dat din mână – ca jurnalistă, desigur, a mai făcut și câțiva pui vii și cam atâta. Așa ceva nu-i greu de făcut. Abia de când s-a văzut însă isprăvniceasă peste Bucale, a dat din greu. Credeți că e de colea să iei vaporașe, bărcuțe, hidrobiciclete, de la o firmă care produce cozonaci, pe urmă să tai o grămadă de pomi și să te juri că nu i-ai tăiat? A muncit doamna Firea de s-a spetit și acum are nevoie de puțină odihnă, pe principiul ”pauzele lungi și dese, cheia marilor succese”.

Moartea berzei

Dintre toate minciunile pe care le mai ținem minte că ni le-au spus părinții una cu siguranță ne-a dezamăgit cumplit pe la 6-7 ani (sau mai târziu pe unii) – nu ne-a adus barza. Și înțeleg trauma pe care o simte un copil când află că el provine din tipul ăla care în fiecare zi stă pe canapea și se uită cu orele la alți indivizi mai supli care aleargă o minge pe un gazon și din tipa aia care miroase mereu a chiftele și a parfum BU cumpărat din piață, de la ruși. Barza măcar are super puteri, zboară. De la ăștia, singurele super puteri pe care le moștenești sunt mersul în două picioare și tricourile de când erau ei în facultate.

Cât mai costă bătaia

Din când în când, mai apare încă o înregistrare cu bone, educatoare și profesoare care împart pumni, palme și frustrări copiilor de care ar trebui să se ocupe cu mare grijă și iubire. Din când în când, mai apar și niste profesori, ca să fie balanța echilibrată și să putem demonstra că suntem o țară care a învățat ceva despre egalitatea dintre sexe: nu contează ce ai în pantaloni, înjurăturile țin loc de lecții și încercările de umilire țin loc de răbdare.

Prostia în luptă cu întristarea

Într-un context total neșcolar mi-am aminit de "Moartea căprioarei". Biata lucrare a ajuns un soi de simbol al luptei părinților post-decembriști împotriva limbii române predate. Mai nou, tot din regnul literar-căpresc, și "Capra cu trei iezi" suferă de critică literară populară, fiind încadrată drept crudă și sadică.

Dacă învățătoarea îți bate copilul, tu ești de vină!

Am avut o educatoare care ne bătea până ne umplea de sânge. La propriu. Tovarășa Floricica era recunoscută în toată școala ca fiind cea mai a dracu' educatoare. Metodele ei de corecție erau printre cele mai diverse: la ora de geografie ne scotea la harta pusă peste tablă și, dacă greșeai să indici ce ți se cerea, acest lucru se putea termina în 2 feluri: fie te dădea cu capul de tablă, fie te bătea cu arătătorul sau rigla la palmă, până te învinețea. La orele de matematică, dacă greșeai rezultatul, lua creta și te ciocănea în tâmplă. Dacă rămâneai fără cerneală în stilou și nu aveai pe bancă călimara adusă de acasă, lua stiloul și îți înfigea penița în buricele degetelor repetând "să-i spui lu' mă-ta și lu tac-tu să cumpere cerneală la clasă!".

Despre cele ale casei, păstrează tăcere

Familia, motivul pentru care popii cer bani să ”de-homosexualizeze” tinerii invocând divinități ortodoxe. Familia, locul în care salata boeuf are gust mai bun decât oriunde altundeva. Familia, acel grup de oameni care te iubesc până la prima cerere de succesiune.

România ca o glumă. Practic, murim de râs.

Regret foarte mult, până la ciudă, că Antena 3 era să (nu) fie evacuată și că francezii l-au prins pe Gregorian Bivolaru. Regret și că sirienii au început să intre cu forța în Europa, dar și că DiCaprio a luat, în sfârșit, Oscarul. Regret fiecare știre de mare audiență difuzată din ianuarie încoace în România, pentru că fiecare astfel de știri acoperă un pic ceea ce ar trebui să fie un subiect de dezbatere națională.

Ca să-l parafrazez pe Strabon, cei mai viteji dintre români și-au cam vândut copiii

Asta pentru că românul, ca omul cu filozofia că n-are decât o viață de trăit, nu și-o trăiește decât în prezent și-și contorizează numai trecutul: “ce-am mâncat, ce-am băut și ce-n viață am... putut”. E important prezentul nu viitorul. Și asta se vede la o simplă lecturare a alocărilor bugetare. Vorba colegilor de la cursdeguvernare.ro: “atunci când acorzi deduceri fiscale de 100 de lei pentru copii (neindexate de peste zece ani) și 1000 de lei pentru pensionari nu prea mai e mare lucru de comentat și alte exemple de dat”.

De ce admirăm modelul norvegian

Norvegia, pământ românesc.