Democratie

Democrația românească: sublimă, dar absentă

Un stat cu o structură democratică solidă poate să își păstreze stabilitatea chiar și sub ghidajul unor nevertebrate, pe când șubred merge ca o rablă. Nici un pilot de Formula 1 nu poate struni o căruță. Personal, vreau schimbarea guvernului, dar și mai personal vreau revizuirea cadrului democrației românești, prin toate punctele esențiale.

Îți mulțumesc, Partid iubit, că ne-ai unit!

În marile momente ale istoriei, în clipele astrale ale omenirii, popoarele au nevoie de lideri charismatici, a căror simplă prezență să degaje efluvii imense de energie, să coaguleze voințele a milioane de oameni într-o singură voință. România trece printr-o astfel de situație, când se simțea prezența unui conducător care să-i scoată pe oameni în stradă. Dar de unde să-l iei? Nicușor Dan are tot atâta charismă cât un cuier de la Ikea, blondele care conduc PNL-ul sunt bune de pus pe copertă la Playboy, la categoria milfe fotoșopate, iar președintele Iohannis ar putea fi băgat în dicționarele explicative ilustrate, ca poză la definiția pentru ”anti-charismatic”.

Revoluţia democraţiilor

Dintre toate fenomenele omenirii, cel mai mult m-au impresionat revoluţiile, începând cu revoluţia lui Cromwell şi culminând cu revoluţia de la 1848, pe care am apreciat-o mereu, poate mai mult decât ar fi fost cazul. Întotdeauna am privit aceste fenomene ca pe nişte borne remarcabile în istoria omenirii. Oricât de sângeroase ar fi fost, spre deosebire de războaie, revoluţiile mi s-au părut mereu a fi justificate şi îndreptăţite. În comparaţie cu loviturile de stat, care deserveau scopurile unei minorităţi, revoluţiile au reprezentat mereu interesul celor mulţi, care ajunşi la limită se unesc la primul semn pentru a obţine cel mai de preţ deziderat al istoriei: libertatea.

Iliescu şi Băsescu: modele de non-democraţie

Dacă am lua un american, un rus şi un român, ca în bancurile alea, să îi întrebăm ce cred ei despre democraţie, am obţine evident păreri diferite. Asta pentru că fiecare ţară are propria ei versiune a democraţiei, care nu înseamnă doar dreptul la vot al fiecărui cetăţean. Dreptul de a alege conducătorii este numai o mică parte a angrenajului democratic, pe lângă separarea puterilor în stat, împărţirea atribuţiilor şi responsabilităţilor statului sau puterea efectivă plasată în mâna autorităţilor. Democraţia este un principiu, o idee, care în raport cu alte principii şi idei din aceeaşi categorie s-a dovedit a fi cea mai echilibrată, orice altă formă de guvernare diferită fiind considerată „rea”.

Liviu Dragnea și democrația pușcăriașilor

PSD este condus la vârf de oameni condamnați. Aceștia acționează în numele democrației pentru scopuri personale contrare democrației și statului de drept. Dacă masa membrilor de partid nu pricepe că nu se poate lăsa condusă de un grup de infractori, atunci Legea trebuie să intervină și partidul să fie desființat. Democrația și statul de drept nu pot funcționa cu infractori.

Stima noastră și mândria, Erdogan, zeu în Turcia

După ce și-a dat singur cu lovitura de stat sub centură, nu ca să-l doară, ci ca să arate lumii ce ouțe de oțel are, Erdogan își continuă marșul triumfal spre soarta lui Ceaușescu, Gaddafi, Saddam și alți dictatori adulați de popor. La chemarea sa, Partidul, oamenii muncii de la orașe și sate și întregul bobor a răspuns, într-un singur glas, ”Allaha Akbar”, și a venit să îl susțină, la un mitig dedicat, chipurile, nu lui, ci democrației. Trebuie să recunoașteți că turcii au umor: să susții că un miting în care se cere moartea tuturor celor ce îndrăznesc să i se opună sultanului Erdogan este, de fapt, unui închinat apărării democrației, ești de-a dreptul de râs.

Urinoterapia salvează România?

Adus în țară după ce ani de zile a făcut pipi cu boltă pe justiția din România, găsindu-și refugiu prin raiul scandinav, Gregorian Bivolaru e pe cale să cunoască acum și iadul din pușcăriile de pe la noi. Teoretic, ar trebui să stea după gratii șase ani de zile, pentru că a făcut sex cu o minoră. Dar, având în vedere că respectabilul guru pișăcios e trecut, în acte, de 60 de ani tereștri, deși după anul marțian e încă june-prim, pedeapsa ar putea să-i fie redusă. Mai scrie și niște cărți după model iliescu-iohanist, gen ”Prin meandrele concrete ale jetului”, ”Importanța practică a urinei de dimineață”, ”Primul jet”, ”Jet cu jet” sau ”Eterna și fascinanta urinoterapie” și mai scapă de niște zile la bulău. În doi ani, dacă nu i-o integrează nimeni în absolut pe la Jilava, e afară, liber, tânăr și ferice, gata să mai tragă o spirală pentru mântuirea României de bubuli.

Advertising + prostime = Falsă democrație

Democrație e și ea o idee frumoasă, dar nepractică. În teorie și marxismul e frumos, anarhismul e o minune și nici capitalismul nu-i tocmai rău. Oricum ar fi, oamenii în general nu-și pun probleme reale pe teme economice sau politice, dincolo de limita șprițului de seară. Astfel democrația e o dictatură a majorității statistice, un mare compromis generalizat, o resursă inepuizabilă de idignare.

Editorial AC: Cu democrația la Stabor

Dacă ar fi știut ce va urma să ajungă, șapte secole și jumătate mai târziu, creația sa instituțională, în lumea a treia a continentului european, englezul Montfort ar fi lăsat Parlamentul neinventat. Cu un pic de ajutor din partea lanțului de determinanțe istorice, Lordul Simon, în fapt un fel de baron local al județului Leicester cu ceva mai puține dosare penale, ar fi scutit România de azi de cuțitarii cu gel în pene strecurați în Legislativ și Anglia aceleiași perioade de chiparoasele vărsate-n ”avenue”, la cerșit, direct din beemveurile cu coviltire subvenționate social.

Emoţie şi terorism

Da. Este îngrozitor că oameni ca şi noi ucid alţi oameni ca şi noi. Nu există scuză şi nici un motiv de absolvire pentru crime. Dar, oare, stau şi mă întreb, înainte de a ne lăsa purtaţi şi orbiţi de pasiuni şi teorii dictate, ştim sau înţelegem noi cu adevărat ce şi cine se află în spatele acestui fenomen şi, mai ales, ce ne aşteaptă după?

Cu societatea civilă înainte!

Chipurile, societate civilă în România înseamnă totul. Mai puţin eu, tu, noi, voi. Cei care lăsăm ca părerile a ceea ce au spus alţii că este societatea civilă să conteze în detrimentul propriilor păreri.

Călin (file juridice de poveste)

Tăriceanu emană vânturi tăricele

Tăricene, democraţia nu se măsoară în centimetri!

Cocoţat pe caii mari ai liberalismului de cumetrie, după ce ani de zile a fost băiatul de mingi şi ţucale al seniorilor liberali de viţă veche, manechinuitul Tăriceanu a schimbat seniorii cu juniorii. Mai precis, de câţiva ani el duce oliţa de noapte şi zi a junelui Ponta, primind, în schimb, de la acesta, o burtă de mâncare la bufetul Senatului, ca preşedinte al onorabilei instituţii. Normal că la aşa foncţie şi la aşa famelie mare (cinci neveste, başca puradei), Tăriceanu, acest Pristanda al zilelor noastre, trebuie să şadă scrofulos la datorie şi, ori de câte ori îi zice cineva lui Ponta de mamă, soră sau cumnat, să sară imediat la bătaie, ca un cocoş pe supradoză de Viagra.

Libertatea de exprimare e sacră

Nevoia... de liberă exprimare nu poate fi îngrădită!

FOTO Proteste UCRAINA: Cum contribuie românii la EuroMaidan

Academia Cațavencu vă prezintă un fotorepotaj incendiar cu protestatarii români din Kiev care susțin EuroMaidanul. Citește și  ...